- Trăieşte momentul – care presupune să te concentrezi şi să apreciezi toate acele lucruri mărunte, care îţi pot aduce bucurii, dar pe care le ignori sau le subestimezi: de la sunete, mirosuri şi până la imagini.
- Fii curios – măcar o dată pe zi, oferă-ţi timp să afli lucruri noi despre lumea care te înconjoară.
- Fă ceea ce îţi place să faci – un lucru foarte important pentru fiecare dintre noi este să facă ceva ce adoră, ceea ce e important pentru sine şi ceea ce îi stârneşte interesul, aşa că nu neglija acest aspect.
- Gândeşte-te mai întâi la ceilalţi – fie că e vorba de un compliment sau de o mână de ajutor, exersează de cinci ori pe zi acest lucru. Vei vedea cât de bine te simţi după ce ai reuşit să înseninezi ziua altei persoane.
- Clădeşte relaţii – dedică-i partenerului tău de viaţă, membrilor familiei sau prietenilor câteva momente în fiecare zi.
- Ai grijă de corpul tău – adoptă un stil de viaţă sănătos, o dietă alimentară echilibrată şi alocă timp exerciţiilor fizice. Sănătatea joacă un rol important în alimentarea stării noastre de fericire.
))))
***))))
Acum o să-ţi spun ce este fericirea.
Fericirea este aşa: conştienţă, iubire, libertate, Dumnezeu, Sinele. Te-am lămurit? Nu prea?
Fericirea este aşa: conştienţă, iubire, libertate, Dumnezeu, Sinele. Te-am lămurit? Nu prea?
Fericirea nu este un cuvânt. De fapt, nimic nu este un cuvânt, cu excepţia cuvântului însuşi.
Fericirea este ceea ce simţi atunci când eşti în contact cu realitatea. Cu toate acestea, nu este o emoţie, nu este extaz, euforie, fior de cine ştie ce intensitate. Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când nu te identifici.
Fericirea este ceea ce simţi atunci când eşti în contact cu realitatea. Cu toate acestea, nu este o emoţie, nu este extaz, euforie, fior de cine ştie ce intensitate. Fericirea este chiar natura ta, pe care o experimentezi fără efort atunci când nu te identifici.
Nu ai nevoie de nimeni şi de nimic pentru a fi fericit. Tu eşti deja fericit, doar că nu ştii asta. Şi de ce nu o simţi? Pentru că, în loc să fii conectat la ceea ce eşti, te concentrezi pe ceea ce nu esti.
Crezi că eşti un corp. Corpul are o mulţime de nevoi. Când nu-i e foame, îi e sete, când n-are nevoie de apă vrea să doarmă, când nu îi e somn are chef de sex. Nu mai vorbesc de faptul că doreşte o anumită mâncare, un anumit ceai, un anumit bărbat sau o anumită femeie. Corpul!! Aproape veşnic nemulţumit.
Imaginează-ţi ce eliberare ar fi să observi nevoile corpului drept ceea ce sunt, nevoi ale corpului şi nu ale tale!
Credinţa că cineva te poate face fericit provine din ignoranţă. Nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Crezi că eşti separat de Întreg. Această separare e trăita ca frică . Şi atunci ce faci? Te ataşezi de cineva. Cauţi şi uneori găseşti pe cineva alături de care să te simţi fericit. Este doar o iluzie. Fericirea ta nu este completă. Într-o altă parte a fiinţei tale te temi să nu-l pierzi pe acel cineva. Pe lumea aceasta nu există garanţii.
În ceea ce priveşte ataşamentul, mai există o problemă. Ataşamentul limitează capacitatea de a iubi. Dacă tu te centrezi pe o persoană, ALŢI OAMENI NU VOR BENEFICIA DE IUBIREA TA. Principiul reciprocităţii, îl mai ştii? ,,Vreau ca tu să mă iubeşti doar pe mine, tot aşa cum eu te iubesc doar pe tine.,, Cât devotament, câtă fidelitate, ce relaţie înălţătoare!!
Îti prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: ,,Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu.,, Iată în ce constă relaţia, îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemanarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni. Este ca şi cum, mergând la un meci de fotbal, ai urmări un singur jucător din cei 22. Chiar şi atunci când antrenorul l-a scos din teren şi stă pe banca de rezerve, în loc să te uiţi la meci şi să te bucuri de spectacol, te uiţi la favoritul tău cum se scobeşte în nas. Ataşamentul te închide într-o lume care în cele din urmă devine plictisitoare, în ciuda eforturilor tale de a te convinge de contrariu.
În sfârşit, într-o relaţie clădită pe ataşament şi nu pe libertate, iubirea nu poate fi autentică. Nu poţi iubi un om dacă ai nevoie de el. Imediat în spatele iubirii tale stau manipularea, constrângerea subtilă, culpabilizarea – instrumente necesare în lupta cu propria ta teama de a nu-l pierde pe cel care îţi implineşte nevoia.
Îti prezint acelaşi principiu, în altă perspectivă: ,,Vreau să îţi blochezi iubirea faţă de alte persoane şi să mi-o oferi exclusiv. Aşa voi face şi eu.,, Iată în ce constă relaţia, îţi inviţi partenerul să devină o persoană blocată, după chipul şi asemanarea ta. Ataşamentul blochează curgerea spontană a iubirii şi în alte direcţii, către alţi oameni. Este ca şi cum, mergând la un meci de fotbal, ai urmări un singur jucător din cei 22. Chiar şi atunci când antrenorul l-a scos din teren şi stă pe banca de rezerve, în loc să te uiţi la meci şi să te bucuri de spectacol, te uiţi la favoritul tău cum se scobeşte în nas. Ataşamentul te închide într-o lume care în cele din urmă devine plictisitoare, în ciuda eforturilor tale de a te convinge de contrariu.
În sfârşit, într-o relaţie clădită pe ataşament şi nu pe libertate, iubirea nu poate fi autentică. Nu poţi iubi un om dacă ai nevoie de el. Imediat în spatele iubirii tale stau manipularea, constrângerea subtilă, culpabilizarea – instrumente necesare în lupta cu propria ta teama de a nu-l pierde pe cel care îţi implineşte nevoia.