-Ai vrea deci să-mi iei un interviu…-zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp…- I-am răspuns.
Dumnezeu a răspuns:
-Timpul meu este Eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde mai mult la oameni?
Dumenezeu mi-a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că
îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentu a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, astfel, ei nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit…
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi l-am întrebat:
-Ca părinte, care ar fi câteva lecţii de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
-Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă rani profunde în inima celor care îi
iubesc… şi că durează mai multi ani pentru ca acsetea sa se vindece; să înveţe ca un om bogat nu este cel care are cel mai mult, ci acela care nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot sa-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient sa-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înăşi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat- am zis eu, umil. Crezi că ar mai fi ceva ce ai dori ca
oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
-Doar faptul că sunt aici, întotdeauna…
-Dacă ai timp…- I-am răspuns.
Dumnezeu a răspuns:
-Timpul meu este Eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde mai mult la oameni?
Dumenezeu mi-a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că
îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentu a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, astfel, ei nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit…
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi l-am întrebat:
-Ca părinte, care ar fi câteva lecţii de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
-Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă rani profunde în inima celor care îi
iubesc… şi că durează mai multi ani pentru ca acsetea sa se vindece; să înveţe ca un om bogat nu este cel care are cel mai mult, ci acela care nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot sa-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient sa-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înăşi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat- am zis eu, umil. Crezi că ar mai fi ceva ce ai dori ca
oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
-Doar faptul că sunt aici, întotdeauna…