1. Faza de inceput este cea mai frumoasa – este o parere unanima. E mult mister, vraja, speranta , emotia descoperirii, imaginatie… Incearca sa prelungesti cat mai mult aceasta etapa. E de neuitat.
2.Daca relatia se dezvolta prea repede de la inceput, exista riscul ca ea sa se consume mult mai repede. E bine sa va lasati amandoi ragazul necesar pentru a savura fiecare etapa, de a va bucura din plin de fiecare moment.
3. Cand relatia voastra este la inceput, nu vorbi despre defectele tale. Il poti speria pe celalalt si nu vei face decat sa-l indepartezi. Dezvaluie-ti treptat diferite laturi ale personalitatii tale. Lasa-te descoperit(a) treptat, pas cu pas. Cand dragostea partenerului (partenerei) se va intensifica, toate micile defecte vor fi privite cu mai multa toleranta.
4. Nu uita ca dragostea merge mîna in mîna cu respectul si increderea. Si toate acestea se castiga si se construiesc treptat, cate putin in fiecare zi. In plus, daca astepti din partea partenerului (partenerei) respect, trebuie la randul tau sa-i acorzi respect.
5. Lasa-i persoanei iubite libertate de miscare. N-o sufoca cu dragostea ta, oricat ar fi ea de intensa. Exista riscul ca s-o plictisesti sau sa te creada prea posesiv (posesiva).
6.Nu te arata excesiv de gelos(geloasa). Gelozia nu inseamna dragoste, este mai degraba dorinta de posesiune. Si in timp va ajunge sa erodeze relatia. Totusi, in doze foarte mici, gelozia poate sa condimenteze o relatie, pentru ca ne ajuta sa constientizam cat de mult insemnam pentru celalalt, sau cat de importanta este persoana iubita si cat de devastati am fi daca am pierde iubirea ei.
7. Chiar daca crezi ca ti-ai descoperit jumatatea, nu te grabi sa-ti descoperi (si mai ales sa-ti dezvalui) dorinta de a te casatori. Casatoria este o decizie importanta si exista riscul ca partenerul( partenera ) sa fie cuprins(a) de panica si sa se indeparteze.
8. O alta latura placuta a dragostei este latura ei ludica. Jocurile intre indragostiti, retragerea ( pentru a vedea ce se intampla) sau crearea unor situatii surpriza (pentru a vedea cum reactioneaza celalalt) sunt folosite adesea ca mijloc de seductie.
9. Dar, cel mai adesea, jocul este o modalitate de testare a persoanei iubite, mai ales in faza de inceput a relatiei. Cei antrenati in aceste “jocuri” ale dragostei, cauta –constient sau nu – raspunsuri la intrebari de genul: Cat de important(a) sunt pentru tine? Ce ai face daca m-ai pierde? Cat de liber(a) sunt sa plec, daca vreau acest lucru?
10. Si mai ales, nu uita cat de importanta este comunicarea, mai ales in aceasta faza de inceput a unei relatii, cand va cunoasteti destul de putin unul pe celalalt. Se pot crea foarte usor situatii confuze, neintelegeri sau interpretari gresite. Exceptand situatia –ideala!- cand va intelegeti din priviri si cuvintele sunt de prisos. Dar asta se intampla destul de rar, de ce sa nu o recunoastem?
(((
Pornind de la un citat din Biblie, ”Şi încă din cauza încălcării multor legi, în oameni se răceşte iubirea”, aceasta corespunde pe deplin timpurilor noastre. ”Cum va arăta civilizaţia al cărei suflet a luat-o razna? Ce se va întâmpla cu ea? Se deschide un tablou cât se poate de clar; va avea loc autodistrugerea. Când procesele de acest fel decurg în mod anarhic atunci putem vorbi de începutul crizei civilizaţiie contemporane. Dacă aceste procese sunt susţinute de artă, morală, învăţătură, internet se poate vorbi de un proces mai profund şi serios. În consecinţă, într-un timp apropiat se poate aştepta o criză şi destrămarea acelor fenomene care pot recuceri Divinul din noi. Această perioadă de trecere la o nouă civilizaţie, prin imposibilitatea de a exista în vechile tipare, se observă chiar acum. Cum va arăta această trecere, care va fi nivelul de cădere al corpului, al sufletului şi al spiritului, cu cât vor depăşi procesele creării procesele de decădere va depinde de fiecare dintre noi”, a spus Lazarev.
Aşadar, Lazarev a anticipat o criză a civilizaţiei, nimic altceva decât o criză a fiinţei umane, adică a corpului, a sufletului şi a spiritului, care sesizează că în sufletul omului s-a răcit iubirea şi asta l-a îndepărtat de Dumnezeu. Avem de-a face cu o criză care ne cheamă la schimbarea vechilor tipare mentale, la schimbări ale felului nostru de a simţi, a gândi şi a percepe tot ce ne înconjoară. Ceea ce este excepţional în afirmaţiile lui Lazarev este faptul că profunzimea, intensitatea şi puterea distructivă a crizei prin care trecem ”depinde de noi”, pe când criza în sine era văzută de el atunci ca inevitabilă. Dar, dacă depinde de noi, oare ce am putea face, fiecare în viaţa sa, în lumea sa, la locul său, în familie sau în societate? Ce am putea face pentru a ne recupera iubirea pierdută sau, altfel spus, energia necesară vieţii? Cum ne putem reâncălzi sufletele, aflate în criză tocmai din pricina pierderii contactului cu divinul, a pierderii puterii de a iubi, respectiv a pierderii energiei care înfloreşte şi susţine viaţa? Dacă depinde de noi cât de bine sau de rău ne va fi în perioada care urmează, atunci ce putem schimba în mintea noastră şi ce atitudine ne-ar putea ajuta pentru ca procesele de distructive care au loc să-şi încetinească măcar curgerea?
Tot Lazarev spune că ”o problemă, o situaţie se poate rezolva, fie şi numai înţelegând-o”. Înţelegerea are puteri vindecătoare şi asta pentru că, o dată ce înţelegem cauza unei situaţii, o dată ce am înţeles că evenimentul traumatizant are un sens divin, agresivitatea noastră se diminuează, emoţiile negative au mai puţină forţă, iar vorbele şi faptele noastre se modifică automat. Simpla înţelegere a faptului că criza prin care trecem are pentru noi un mesaj şi o invitaţie, anume aceea de a iubi mai mult, (aici vorbim şi despre criza personală a fiecăruia, care ar putea fi de altă natură decât cea materială), presiunea energiei negative, care ne face incapabili să pierdem, incapabili să acceptăm sensul suferinţelor noastre, se va diminua. A înţelege că toate crizele din vieţile noastre ne cheamă către iubire şi ne reamintesc că sufletul trebuie pus înaintea lucrurilor lumii; iată un pas către ieşirea din criză!